Chiù dâ Palora

finiri

prisenti

finisciu

finisci

finisci

finemu

finiti

finìsciunu

mpirativu

--

finisci

finissi

finemu

finiti

--

passatu

finivi

finisti

finìu

finemu

finìstivu

fineru

mpirfettu ndi.

fineva

finevi

fineva

finèvamu

finèvavu

finèvanu

mpirfettu cung.

finissi

finissi

finissi

finìssimu

finìssivu

finìssiru

futuru

finirò

finirai

finirà

finiremu

finiriti

finirannu

cundiziunali

finirìa

finirivi

finirìa

finirìamu

finirìavu

finirìanu

girunniu

finennu

participiu

aviri finutu

agg.:   finutu


Traina (1868)

Finiri.

  • v. a. Dare, porre fine: finire.
  • Morire, intr. ass.: finire.
  • Per finiari V.
  • a. Uccidere: finire.
  • Finir di pagare, far quittanza: finire.
  • – la festa, dar fine a checchessia: finir la festa. E in senso intr. esser tutto finito: finir la festa.
  • finirila, farla finita, desistere: finirla, smettere. Onde: finiscila, finèmula, imperativamente: finiscila, finiamola, smetti, smettiamo.
  • finirila cu unu,romper seco ogni pratica: finirla con alcuno.
  • finiri, ass. aver suo fine, il suo effetto: finire.
  • a finiri, si dice di tutto ciò che finisce assottigliandosi, o sfumandosi.
  • e finiu, modo reciso di chiuder un discorso, e anche modo di mostrarsi già convinto: è finita, è bell'e finita.
  • cu' beni cunsidera lu fini, ben finisci, chi ben pondera, ben si trova.
  • e finisci, modo prov. con cui si termina una minaccia o come formula conclusiva: e tutti lesti, p. e. si ddura, mi nni vaju, e finisci: se dura, me ne vo, e tutti lesti.
  • T. pitt. con cui esprimono che le loro opere son condotte ad ultimo lavoro: finire. P. pass. finutu: finito.

La vuci di Traina veni dû Wikisource Talianu e veni pubblicata sutta la licenza CC BY-SA 4.0.