Chiù dâ Palora

puisìa:

  • Diventa poviru e servu,
    quannu i paroli non figghianu paroli
    e si mancianu tra d'iddi.
    ("Lingua e dialettu", Buttitta)

pruverbi:

  • Mancia e bivi a gustu to, càusa e vesti a gusta d'autru.
  • A lu manciari nun c'è disputa.
  • Manciàri murmuriàtu nun fici mai indigestu.
  • Cui mancia assai s'affuca.
  • Cui mancia francu, nun si divi fari aspittari.
  • Cui mancia picca, mancia assai.
  • Cui mali mancia, assai dijuna.
  • Cui mancia, fa muddichi.
  • Porta cu tia e mancia cu mia.
  • Cui si mancia la carni di lu re, all'annu caca l'ossu.
  • Pocu manciàri, pocu parrari e caudu di pannu nun fici mai dannu.
  • Lu manciàri 'nsigna a biviri.
  • La vacca ca nun mancia cu lu voi, o ha manciàtu, o mancirà di poi.
  • Cui mancia a crepapanza, nun cueta si non si lanza.
  • L'ura di manciari pri li ricchi è quannu hannu fami, pri li poviri, quannu hannu dinari.

manciari

prisenti

manciu

manci

mancia

manciamu

manciati

màncianu

mpirativu

--

mancia

manciassi

manciamu

manciati

--

passatu

manciai

manciasti

manciau

manciamu

manciàstivu

manciaru

mpirfettu ndi.

manciava

manciavi

manciava

manciàvamu

manciàvavu

manciàvanu

mpirfettu cung.

manciassi

manciassi

manciassi

manciàssimu

manciàssivu

manciàssiru

futuru

mancirò

mancirai

mancirà

manciremu

manciriti

mancirannu

cundiziunali

mancirìa

mancirivi

mancirìa

mancirìamu

mancirìavu

mancirìanu

girunniu

manciannu

participiu

aviri manciatu

agg.:   manciatu


Traina (1868)

Manciari.

  • v. a. Pigliar il cibo in bocca, masticarlo e mandarlo nello stomaco: mangiare.
  • Per estensione, dicesi di cose inanimate che consumino checchessia: mangiare.
  • fig. Consumare togliendo altrui le facoltà: mangiare.
  • intr. Del mordicare che fa la rogna o checchessia alla cute: pizzicare, prudere. Onde mi mancia: mi pizzica.
  • rifl. Mangiarsi.
  • Corrodersi, rodersi: mangiarsi l'anima.
  • chi haju manciatu c'haju a biviri? che ho goduto perchè paghi?
  • manciarisi ad unu, sopraffarlo con bravate, angherìe: mangiarsi uno. Similmente; manciarisillu vivu o 'ntra li robbi: mangiar vivo uno, rimangiarlo, mangiarsi uno come pane, strapazzarlo con gridate rabbiose ecc.
  • manciarisi ad unu cull'occhi, guardar fisamente alcuno con affetto sensuale o disordinato: mangiarsi uno cogli occhi.
  • manciari a crepa panza, o quanto un lupu, o a scotula pettu, moltissimo: mangiare a crepapelle, a crepa corpo, o quanto un lupo.
  • ntrall'aria, poco e in fretta: mangiar in pugno.
  • cu la testa 'nta lu saccuni o nta lu saccu o a sonu di campanedda, senza darsi briga al mondo: mangiar col capo nel sacco, o a bertolotto.
  • Si dice nelle imprecazioni p. e. lu cancaru o la pesta chi ti mancia: canchero ti mangi ecc.
  • essiri di manciari e di spremiri, di persona abile e destra a ogni cosa: esser da bosco e da riviera.
  • manciarisi li paroli, non pronunziarle intere: mangiare le parole ecc.
  • – lu cottu e lu crudu, mandar interamente male il suo avere: rifinir d'ogni bene.
  • manciari beni o mali, cibarsi di buoni o cattivi cibi: mangiar bene o male.
  • manciaricci li manu, aver voglia di menar le mani: prudere, pizzicar le mani.
  • Val anche, aver voglia di ruzzare, che si dice pure, manciaricci lu culu.
  • manciarisi, detto di colore, perdersi: mangiarsi il colore.
  • manciaricci supra o cu 'na cosa, guadagnarvi, viverci. Nel senso di lucro disonesto: mangiare sopra una cosa.
  • manciari a du muccuna, guadagnar da più lati a dritto o a torto.
  • manciaricci la facci ad unu, rinfacciarlo svergognandolo: scorbacchiare, rampognare, raffacciare.
  • scancia e mancia, si dice a dissipatore.
  • manciari a tavula misa e pani minuzzatu, a specie altrui: a ufo.
  • dari a manciari, dar a guadagnare: far campare, dare a campar la vita, dar da vivere. In mala parte corrompere con doni: subornare, ingoffare.
  • manciari filu, in gergo: schippire, svignare.
  • iri a manciari a li cappuccini, vivere miseramente e d'elemosina.
  • manciari pani e sputazza o pani e sali o luppini, vivere scarsamente.
  • nun nni manciu, modo di dire che vale: non me ne intendo, non ne so o non ne voglio sapere.
  • manciarisi l'aria: bravare.
  • ddocu cci mancia, si dice quando si tratta di cosa a cui altri è interessato o vi si diletti.
  • manciarisi la fogghia, comprendere, intendere: mangiarsi la foglia.
  • Prov. cu' mancia assai s'affuca, o lu troppu manciari nun fa ripusari, o fa muriri, sì nel proprio che nel fig.: chi più mangia meno mangia, o chi mangia troppo scoppia.
  • mancia e bivi a gustu to, causa e vesti a gustu d'autru, o a lu manciari nun cc'è disputa. il vestire secondo la moda, il mangiare secondo il gusto: mangiare a modo suo, vestire a mo' degli altri.
  • cu' mancia fa muddichi, ciascuno falla: chi fa falla, e chi non fa sfarfalla, o chi cammina inciampa.
  • cu' mancia picca mancia assai, chi mangia poco, vive assai: chi mangia poco, mangia molto.
  • nun manciari pri nun cacari, esser sommamente avaro: non mangiare per non cacare.
  • cu' mancia sulu s'affuca, quando sulu è avv. e sta per solamente, allora il prov. esprime che il mangiare senza bere fa male, se sulu vale senza compagni, allora il prov. parla contro gli egoisti.
  • cu' mali mancia assai dijuna: assai digiuna chi mal mangia.
  • lu manciari senza viviri, è comu l'annuvulatu senza chioviri: mangiar senza bere, murar a secco.
  • dammi a manciari, (dice la pecora) ca ti fazzu arricchiri, dammi mangiare che ti faccio ricco.
  • cu' mancia mancia, per accennare che si finge ignorar delle volte certi abusi a cui si potrebbe contrastare.
  • cu' mancia la carni di lu re, supra l'annu caca l'ossa, chi serve non finisce bene o è disprezzato dal padrone.
  • porta cu tia e mancia cu mia, così dice chi non è generoso: ben venga chi ben porta.
  • pocu manciari, pocu parrari, e caudu di pannu nun fici mai dannu: il poco mangiare e poco parlare, man fece mai male.
  • cu' mancia a crepa panza, nun cueta si nun si lanza, chi troppo mangia la pancia gli duole.
  • la vacca chi nun mancia cu lu voi, o ha manciatu, o mancirà di poi, si dice a chi vien a tavola senza fame: chi non mangia a desco ha mangiato di fresco.
  • l'ura di manciari, pri li ricchi è quannu hannu fami; pri li poviri, quannu hannu dinari: l'ora del desinare, pei ricchi quando hanno fame; pei poveri, quando hanno da mangiare.
  • lu manciari 'nsigna a biviri, il bisogno insegna altrui ad operare: il mangiare insegna bere.
  • cu' nun mancia mori, è naturale. P. pass. manciatu: mangiato.

Manciari.

  • s. m. L'atto del mangiare: mangiare.
  • Desinare, cena: mangiare.
  • Cibo, vivanda: mangiare.
  • chistu è nautru manciari, per dire, questo è un altro par di maniche.

La vuci di Traina veni dû Wikisource Talianu e veni pubblicata sutta la licenza CC BY-SA 4.0.