Chiù dâ Palora

aviri  {verbu}

pruverbi:

  • Cui troppu voli, nenti avi.
  • È megghiu disiari, ca aviri e trivuliari.
  • Cui nun avi, nun po' dari; cui nun sa, nun po' insignari; e cui chiù sapi, chiù vali.

pi esempiu:

  • Hê accattari li giuelli. = Haiu a accattari li giuelli.
  • Hâ parrari cu iddu. = Hai a parrari cu iddu.
  • Hâ cantari. = Havi a cantari.
  • Amâ jiri a pedi. = Avemu a jiri a pedi.
  • Atâ manciari. = Aviti a manciari.
  • Hannâ turnari a casa. = Hannu a turnari a casa.

aviri

prisenti

haiu

hai

havi

avemu

aviti

hannu

mpirativu

--

hai

avissi

avemu

aviti

--

passatu

appi

avisti

appi

appimu

avìstivu

appiru

mpirfettu ndi.

aveva

avevi

aveva

avèvamu

avèvavu

avèvanu

mpirfettu cung.

avissi

avissi

avissi

avìssimu

avìssivu

avìssiru

futuru

avirrò

avirrai

avirrà

avirremu

avirriti

avirrannu

cundiziunali

avirrìa

avirrivi

avirrìa

avirrìamu

avirrìavu

avirrìanu

girunniu

avennu

participiu

aviri avutu

agg.:   avutu


Traina (1868)

Aviri.

  • v. ausiliare. Avere.
  • Conseguire: avere.
  • Reputare, stimare: avere.
  • Procacciare, provvedere: avere.
  • Guadagnare, vincere: avere.
  • aviri ad aviri: avere a avere: esser creditore.
  • avirila contra o cu unu: averla con uno, essergli contrario, avverso.
  • Prov. avissi ed avirria morsiru a la vicaria o avissi muriu a lu spitali e aviri muriu cavaleri: del senno di poi ne son piene le fosse o chi avesse quel che non ha, farebbe quel che non fa, dicesi quando dopo dopo seguìta una cosa si parla di ciò che si sarebbe potuto far prima.
  • Prov. cu' havi mancia cu' nun havi mora: chi ha mangi chi non ha muoja! così pensano gli egoisti.
  • Questo verbo si mette sovente scambio del verbo dovere, modo anco in Toscano usitatissimo p. e. haju a fari: ho a fare. appiru a ghiri fora: ebbero andare fuori. (Fioretti di S. Francesco). hannu a essiri tutti: hanno a esser tutti ecc.
  • aviri chi fari cu unu: aver che fare con uno, aver con esso faccende.
  • aviri a cori: aver a cuore, stimare molto.
  • aviri pri o a mali: aver a male, offendersene.
  • cu' havi fa, cu' nun havi si sta: chi ne ha semina, e chi non ne ha raccatta.
  • cu' nun havi nenti, nenti fa: chi non ne ha non ne versa.
  • cu' nn'appi nn'appi o cu' nn'appi nn'appi cassateddi di Pasqua: come la fiera di Sinigaglia chi ha avuto ha avuto, si dice pure nel senso di avere ricevuto danno senza soddisfazione, e corrisponderebbe al detto di Villani: chi ebbe il male si ebbe il danno.
  • avirinni di unu: tirare da uno, somigliargli.
  • avirinni di lu pazzu, di lu minchiuni ecc.: sentire, avere del matto, essere mezzo pazzo, minchione, o averne alcun po'.
  • cu' cchiù havi cchiù disìa: chi più n'ha più ne vorrebbe.
  • cu' nenti havi nenti po' dari: chi poco ha poco sa.
  • lu nun aviri è cchiù duru di lu marmu: non si può dire a uno peggio che dirgli povero. (A. V. avire in B. Jacopone). P. pass. avutu: avuto.

Aviri. s. m. Facoltà, ricchezze: avere.

Aviri.

  • Prov. unu mentri avi è salutatu; chi ha della roba ha de' parenti.
  • avirili, cioè gli spiriti, esser invasato.
  • aviri di lu pazzu, e simili, esser un po' pazzo ecc.: avere dello scemo, del pazzo ecc.
  • avirinni di una cosa, o p. e. avirinni di lu minchiuni, come sopra: sentire di alcuna cosa.

La vuci di Traina veni dû Wikisource Talianu e veni pubblicata sutta la licenza CC BY-SA 4.0.