Chiù dâ Palora

ciusciari  {verbu}

SC:   ciusciari, sciusciari

EN:   blow, exhale

IT:   soffiare

pruverbiu:

  • L'omu è lu focu, la donna è la pagghia, lu diavulu veni e ciuscia.

ciusciari

prisenti

ciusciu

ciusci

ciuscia

ciusciamu

ciusciati

ciuscìanu

mpirativu

--

ciuscia

ciusciassi

ciusciamu

ciusciati

--

passatu

ciusciai

ciusciasti

ciusciau

ciusciamu

ciusciàstivu

ciusciaru

mpirfettu ndi.

ciusciava

ciusciavi

ciusciava

ciusciàvamu

ciusciàvavu

ciusciàvanu

mpirfettu cung.

ciusciassi

ciusciassi

ciusciassi

ciusciàssimu

ciusciàssivu

ciusciàssiru

futuru

ciuscirò

ciuscirai

ciuscirà

ciusciremu

ciusciriti

ciuscirannu

cundiziunali

ciuscirìa

ciuscirivi

ciuscirìa

ciuscirìamu

ciuscirìavu

ciuscirìanu

girunniu

ciusciannu

participiu

aviri ciusciatu

agg.:   ciusciatu


Traina (1868)

Ciusciari.

  • v. intr. Spinger l'aria violentemente col fiato: soffiare.
  • Muover il mantice o agitar il soffietto per mandar vento: soffiare.
  • Dar alcuna notizia o avvertimento in segreto: soffiar negli orecchi.
  • met. Incitare, stimolare: soffiare. Onde, ciusciari 'nculu, stimolare: soffiare in culo (Cellini).
  • Sbuffare per superbia, collera: soffiare.
  • Ostentar merito: boriare, vanagloriarsi.
  • Spirar vento, per lo più freddo: soffiare.
  • – a ciatuni, sbuffare forte o per ansima o per ira: stronfiare.
  • Spinger checchessia colla forza del fiato: soffiare.
  • Spender profusamente: scialacquare.
  • – lu nasu (o pass.) trarne fuori i mocci: soffiar o soffiarsi il naso.
  • Raffreddar le vivande troppo calde: soffiarvi.
  • Prov. torna parrinu e ciuscia, ripresa di chi è solito ridir senza bisogno sempre le stesse cose con importunità.
  • T. giuoc. Tor via di mano in mano da potere di chi perde quello che via via si va vincendo: buffare (a Firenze), del giuoco agli scacchi P. pass. ciusciatu: soffiato.

Ciusciari. v. a. Andare con estrema eleganza e sforzo.

La vuci di Traina veni dû Wikisource Talianu e veni pubblicata sutta la licenza CC BY-SA 4.0.