Chiù dâ Palora

addisiari  {verbu}

pruverbiu:

  • Cui disia, cui sfrazzia, e cui mori disiànnu.

addisiari

prisenti

addisiu

addisii

addisia

addisiamu

addisiati

addisìanu

mpirativu

--

addisia

addisiassi

addisiamu

addisiati

--

passatu

addisiai

addisiasti

addisiau

addisiamu

addisiàstivu

addisiaru

mpirfettu ndi.

addisiava

addisiavi

addisiava

addisiàvamu

addisiàvavu

addisiàvanu

mpirfettu cung.

addisiassi

addisiassi

addisiassi

addisiàssimu

addisiàssivu

addisiàssiru

futuru

addisirò

addisirai

addisirà

addisiremu

addisiriti

addisirannu

cundiziunali

addisirìa

addisirivi

addisirìa

addisirìamu

addisirìavu

addisirìanu

girunniu

addisiannu

participiu

aviri addisiatu

agg.:   addisiatu


Traina (1868)

Addisiari e Disiari.

  • v. a. Disiare, desiare e desiderare (A. V. ital. addisiare è in Brun. Latini).
  • Prov. addisiari e nun aviri è pena di muriri: desiare e non avere è pena da morire.
  • Prov. megghiu aviri ca disiari: meglio è avere che desiderare.
  • cu' addisia e cu' schifia: c'è chi vivrebbe di ciò che altri butta a' cani. (Eppure ostentiam civiltà!)
  • addisiari lu jornu pani e la notti robba: non aver pane pe' sabatini, esser misero.
  • megghiu mòriri e lassari, ca campari e addisiari: meglio morire e lasciare anzichè vivere e stentare. P. pres. addisianti: desiante. P. pass. addisiatu: desiato.

La vuci di Traina veni dû Wikisource Talianu e veni pubblicata sutta la licenza CC BY-SA 4.0.