Chiù dâ Palora

ammucciari  {verbu}

EN:   conceal, hide, secrete

IT:   celare, nascondere

ammucciari

prisenti

ammucciu

ammucci

ammuccia

ammucciamu

ammucciati

ammuccìanu

mpirativu

--

ammuccia

ammucciassi

ammucciamu

ammucciati

--

passatu

ammucciai

ammucciasti

ammucciau

ammucciamu

ammucciàstivu

ammucciaru

mpirfettu ndi.

ammucciava

ammucciavi

ammucciava

ammucciàvamu

ammucciàvavu

ammucciàvanu

mpirfettu cung.

ammucciassi

ammucciassi

ammucciassi

ammucciàssimu

ammucciàssivu

ammucciàssiru

futuru

ammuccirò

ammuccirai

ammuccirà

ammucciremu

ammucciriti

ammuccirannu

cundiziunali

ammuccirìa

ammuccirivi

ammuccirìa

ammuccirìamu

ammuccirìavu

ammuccirìanu

girunniu

ammucciannu

participiu

aviri ammucciatu

agg.:   ammucciatu


Traina (1868)

Ammucciari.

  • v. a. Non iscoprire con parole o atti, cosa non saputa o conosciuta: celare.
  • Celare anzi coprir con molta cura acciocchè sia tolta dalla vista o conoscenza: nascondere.
  • Ed è tanto nel proprio come nel fig.
  • Nascondere accomodando la cosa in un luogo o dietro un riparo in modo che altri non la vegga o rinvenga: appiattare.
  • ammucciari lu suli cu la riti: tener segreti i bandi (Crusca), nasconder il sole col crivello, tener celata cosa patente.
  • ammuccia ammuccia ca tuttu pari: se non vuoi che non si sappia non lo fare, invano si cerca nascondere, particolarmente certe cose.
  • cu' s'ammuccia darreri lu jiditu tuttu pari: bisogna sapersi nascondere, e non pigliar deboli scuse.
  • jirisi ad ammucciari, va ammucciati! andarsi a riporre, vatti a nascondere!
  • Pasq. lo vorrebbe derivato dal Gr. μυγιος: luogo occulto. In Provenzale evvi ammagar, nascondere, essendo la g aspirata, a mo' della j spagnuola avrebbe potuto svolgersi in ammucciar e quindi in ammucciari. P. pass. ammucciatu: celato.
  • Nascosto.
  • Appiattato.

La vuci di Traina veni dû Wikisource Talianu e veni pubblicata sutta la licenza CC BY-SA 4.0.