Chiù dâ Palora

arrubbari  {verbu}

SC:   arrubbari, rubbari

EN:   rob, steal, rip off

IT:   rubare

pruverbi:

  • Cui arrobba ni fa unu, e cui è arrubbatu ni fa centu.
  • Cui nun arrobba, nun fa robba.
  • Cui arrobba avi robba.
  • Cui nun sapi arrubbari, nun vaja a tunniri.
  • Cui pri autri arrobba, nenti n'ha e spissu carzaratu va.

arrubbari

prisenti

arrobbu

arrobbi

arrobba

arrubbamu

arrubbati

arròbbanu

mpirativu

--

arrobba

arrubbassi

arrubbamu

arrubbati

--

passatu

arrubbai

arrubbasti

arrubbau

arrubbamu

arrubbàstivu

arrubbaru

mpirfettu ndi.

arrubbava

arrubbavi

arrubbava

arrubbàvamu

arrubbàvavu

arrubbàvanu

mpirfettu cung.

arrubbassi

arrubbassi

arrubbassi

arrubbàssimu

arrubbàssivu

arrubbàssiru

futuru

arrubbirò

arrubbirai

arrubbirà

arrubbiremu

arrubbiriti

arrubbirannu

cundiziunali

arrubbirìa

arrubbirivi

arrubbirìa

arrubbirìamu

arrubbirìavu

arrubbirìanu

girunniu

arrubbannu

participiu

aviri arrubbatu

agg.:   arrubbatu


Traina (1868)

Arrubbari.

  • v. a. Tôrre o appropriare a sè cose altrui o con inganno o con violenza: rubare.
  • Far sue anco opere od invenzioni altrui: rubare (A. V. ital. arrubare).
  • Prov. cu' arrobba fa un piccatu, cu' è arrubbatu nni fa centu: chi ruba pecca uno, e chi è rubato pecca cento.
  • cu' arrobba havi robba: chi lavora fa la gobba e chi ruba fa la robba.
  • cu' arrobba pri autru è 'mpisu pri sè stissu: chi ruba per altri è impiccato per sè.
  • cu nun sapi arrubbari nun vaja a tunniri: chi è pigro nelle mani non vada al tinello, chi non sa fare non può guadagnare.
  • arrubbari di putenza: rubar di violenza. P. pass. arrubbatu: rubato.

Arrubbari. Si dice quando la trottola nel girare va raccattando peluzzi, fuscellini ecc.

La vuci di Traina veni dû Wikisource Talianu e veni pubblicata sutta la licenza CC BY-SA 4.0.