Chiù dâ Palora

arrusicari  {verbu}

EN:   gnaw, nibble

IT:   rodere, rosicchiare

arrusicari

prisenti

arrusicu

arrusichi

arrusica

arrusicamu

arrusicati

arrusìcanu

mpirativu

--

arrusica

arrusicassi

arrusicamu

arrusicati

--

passatu

arrusicai

arrusicasti

arrusicau

arrusicamu

arrusicàstivu

arrusicaru

mpirfettu ndi.

arrusicava

arrusicavi

arrusicava

arrusicàvamu

arrusicàvavu

arrusicàvanu

mpirfettu cung.

arrusicassi

arrusicassi

arrusicassi

arrusicàssimu

arrusicàssivu

arrusicàssiru

futuru

arrusichirò

arrusichirai

arrusichirà

arrusichiremu

arrusichiriti

arrusichirannu

cundiziunali

arrusichirìa

arrusichirivi

arrusichirìa

arrusichirìamu

arrusichirìavu

arrusichirìanu

girunniu

arrusicannu

participiu

aviri arrusicatu

agg.:   arrusicatu


Traina (1868)

Arrusicari.

  • v. a. Smozzar co' denti, detto di topo, tarli, ecc. rodere, e quando è più leggero: rosicare, rosicchiare.
  • Per mangiare: rodere.
  • Per sim. consumar a poco a poco, detto pure di ruggine e simili: rodere.
  • Mordere, dar di morso: rodere.
  • V. in arrisicari un prov.
  • arrusicarisi l'ossu: restar ad uno l'obbligo, il peso ingiustamente.
  • arrusicari prumuna: andar in bizza, incollerirsi; e anco: invidiare. P. pass. arrusicatu: roso, rosicato.

La vuci di Traina veni dû Wikisource Talianu e veni pubblicata sutta la licenza CC BY-SA 4.0.