Chiù dâ Palora

artaru  {sust.}

SC:   artaru, altaru, artari

EN:   altar

IT:   altare

pruverbiu:

  • L'artaru nun si guasta, nun si sconza.

artaru

ms.:   l' artaru

pl.:     l' artara


Traina (1868)

Artaru, Altaru, Ataru e Otaru.

  • s. m. Dove il sacerdote celebra la messa: altare.
  • artaru maggiuri: altare maggiore, il principale della chiesa.
  • Prov. scummigghiari un'artaru pri cummigghiarinni 'n'autru, o guastari un'otaru e cunzarinni 'n'autru: scoprire un altare per coprirne un altro, chi per pagar un debito ne fa un altro.
  • l'artaru si nun si guasta nun si conza: niun bene senza male, niun male senza bene.
  • cu' servi all'altaru, vivi d'altaru: chi serve all'altare, vive di altare.

La vuci di Traina veni dû Wikisource Talianu e veni pubblicata sutta la licenza CC BY-SA 4.0.