Chiù dâ Palora

cacari  {verbu}

EN:   defecate, shit

cacari

prisenti

cacu

cachi

caca

cacamu

cacati

càcanu

mpirativu

--

caca

cacassi

cacamu

cacati

--

passatu

cacai

cacasti

cacau

cacamu

cacàstivu

cacaru

mpirfettu ndi.

cacava

cacavi

cacava

cacàvamu

cacàvavu

cacàvanu

mpirfettu cung.

cacassi

cacassi

cacassi

cacàssimu

cacàssivu

cacàssiru

futuru

cachirò

cachirai

cachirà

cachiremu

cachiriti

cachirannu

cundiziunali

cachirìa

cachirivi

cachirìa

cachirìamu

cachirìavu

cachirìanu

girunniu

cacannu

participiu

aviri cacatu

agg.:   cacatu


Traina (1868)

Cacari.

  • v. a. e intr. Cacare.
  • cacarisi li causi o cacarisi di sutta, dicesi di chi facendo una cosa si perde d'animo: cacarsi sotto o addosso, farsela nelle brache.
  • cacari carta, imbrattar fogli nell'imparar a scrivere: scarabocchiare, schiccherare, impiastrar fogli.
  • caca a l'addritta, dicesi per ischerzo a chi procede con più gravità del conveniente: cacasodo.
  • cacari sodu, fig. usare ampollosità, ostentar grandigia: spampanare, esser cacaloro.
  • cacari o fari cacari 'na cosa, pagar il fio: scontar collo sgozzino.
  • farisi cacari 'mmucca, lasciarsi sopraffare: lasciarsi cacar in capo.

Cacari. v. a. In ischerzo è spregio per partorire: scodellare un figliuolo.

La vuci di Traina veni dû Wikisource Talianu e veni pubblicata sutta la licenza CC BY-SA 4.0.