Chiù dâ Palora

canciari  {verbu}

pruverbi:

  • Cui cangia la vecchia cu la nova, peju trova.
  • Cui cangia si leva li crozzi e tingi.

canciari

prisenti

canciu

canci

cancia

canciamu

canciati

càncianu

mpirativu

--

cancia

canciassi

canciamu

canciati

--

passatu

canciai

canciasti

canciau

canciamu

canciàstivu

canciaru

mpirfettu ndi.

canciava

canciavi

canciava

canciàvamu

canciàvavu

canciàvanu

mpirfettu cung.

canciassi

canciassi

canciassi

canciàssimu

canciàssivu

canciàssiru

futuru

cancirò

cancirai

cancirà

canciremu

canciriti

cancirannu

cundiziunali

cancirìa

cancirivi

cancirìa

cancirìamu

cancirìavu

cancirìanu

girunniu

canciannu

participiu

aviri canciatu

agg.:   canciatu


Traina (1868)

Canciari.

  • v. a. Mutare, alterare, far una cosa, altra di forma, colore, parola, tempo: cangiare.
  • Permutare una cosa con altra: cambiare.
  • Corrompere, subornare: storre.
  • Intr. Mutar d'opinione: cangiare, cambiarsi.
  • Prov. nun si cancia la facci pri dinari, non si dee lasciar corrompersi per regali o oro.
  • l'amicizia, tradirla.
  • – pri scorci di luppini, aver in poco conto: aver in non cale.
  • – di culuri: cambiarsi, per paura o altro.
  • – vita, costumi: cambiar vita, costumi, tornare al buon sentiero.
  • cu' cancia la via vecchia pri la nova, li guai chi va scansannu (o chi nun cerca) ddà li trova: chi lascia la via vecchia per la nuova spesse volte ingannato si trova.
  • canciarisi li robbi, diventar l'uno ciò che è l'altro: mettersi nei panni dell'altro.
  • a cancia e scancia, modo avv.: scambievolmente.

Canciari. v. intr. Subire malìa o influsso di maliardi.

La vuci di Traina veni dû Wikisource Talianu e veni pubblicata sutta la licenza CC BY-SA 4.0.