pruverbi:
- Cui cangia la vecchia cu la nova, peju trova.
- Cui cangia si leva li crozzi e tingi.
canciari
prisenti
canciamu
canciati
càncianu
passatu
canciai
canciasti
canciau
canciamu
canciàstivu
canciaru
mpirfettu ndi.
canciava
canciavi
canciava
canciàvamu
canciàvavu
canciàvanu
mpirfettu cung.
canciassi
canciassi
canciassi
canciàssimu
canciàssivu
canciàssiru
futuru
canciremu
canciriti
cancirannu
cundiziunali
cancirìa
cancirivi
cancirìa
cancirìamu
cancirìavu
cancirìanu
participiu
aviri canciatu
agg.: canciatu
Traina (1868)
Canciari.
- v. a. Mutare, alterare, far una cosa, altra di forma, colore, parola, tempo: cangiare.
- Permutare una cosa con altra: cambiare.
- Corrompere, subornare: storre.
- Intr. Mutar d'opinione: cangiare, cambiarsi.
- Prov. nun si cancia la facci pri dinari, non si dee lasciar corrompersi per regali o oro.
- –l'amicizia, tradirla.
- – pri scorci di luppini, aver in poco conto: aver in non cale.
- – di culuri: cambiarsi, per paura o altro.
- – vita, costumi: cambiar vita, costumi, tornare al buon sentiero.
- cu' cancia la via vecchia pri la nova, li guai chi va scansannu (o chi nun cerca) ddà li trova: chi lascia la via vecchia per la nuova spesse volte ingannato si trova.
- canciarisi li robbi, diventar l'uno ciò che è l'altro: mettersi nei panni dell'altro.
- a cancia e scancia, modo avv.: scambievolmente.
Canciari. v. intr. Subire malìa o influsso di maliardi.
La vuci di Traina veni dû
Wikisource Talianu
e veni pubblicata sutta la licenza
CC BY-SA 4.0.