pruverbiu:
- Cui avi carvuni vagnatu, sempri sta cu l'arma satata.
carvuni
ms.: lu carvuni
pl.: li carvuna
Traina (1868)
Carvuni.
- s. m. Carbone.
- aviri carvuni vagnatu, modo prov., aver coscienza di qualche mancanza o simile: aver paglia in becco.
- – fossili, minerale, o di pietra, materia minerale abbondante di carbonio: carbon fossile.
- lu carvuni si nun tinci mascaria, modo prov., la buona fama s'oscura anco per calunnie: il carbone o scotta o tinge.
La vuci di Traina veni dû
Wikisource Talianu
e veni pubblicata sutta la licenza
CC BY-SA 4.0.