Chiù dâ Palora

firraru  {sust.}

EN:   blacksmith, smith

IT:   ferrajo, fabbro

puisìa:

  • Avìanu i Mastri firrari
    l'arti nmanu
    e u ferru arraccamavanu
    e lu ramu di li purtuna,
    ucculi e liuna,
    pampineddi e rusiddi
    a li barcuna
    ("C'era na vota...", Zagarella)

pruverbiu:

  • A firraru nun tuccàri, a spiziali nun tastàri.

firraru

ms.:   lu firraru

pl.:     li firrara


Traina (1868)

Firraru.

  • s. m. Artefice che lavora il ferro: ferrajo.
  • Chi ferra i cavalli: maniscalco.
  • Prov. a firraru nun tuccari, a spiziali nun tastari, essendo dal ferraio e toccando può bruciarsi o farsi male, e assaggiando cosa dallo speziale si può avvelenarsi: al fabbro non toccare, al maniscalco non accostare, allo speziale non assaggiare.

La vuci di Traina veni dû Wikisource Talianu e veni pubblicata sutta la licenza CC BY-SA 4.0.