Chiù dâ Palora

latru  {sust.}

EN:   burglar, robber, thief

IT:   ladro, labro

pruverbi:

  • Nun sempri ridi la mugghieri di lu latru.
  • Lu latru assicùta lu sbirru.
  • Lu latru si nun è vistu arrobba, s'iddu è vistu dici ca joca.
  • La cummudità fa l'omu latru. (Mortillaro)
  • Latru è cui arrobba, e latru è cui accunsenti.

latru

ms.:   lu latru

pl.:     li latri


Traina (1868)

Latru.

  • s. m. Chi toglie la roba altrui: ladro, latro.
  • – di passu: stradajuolo.
  • Prov. nun sempri ridi la mugghieri di lu latru, a lungo andare le cose triste le si pagano: non sempre ride la moglie del ladro.
  • lu latru assicuta lu sbirru, le cose vanno al contrario: lo sbandito corre dietro al condannato; ovvero lu latru è boja e lu rubbatu 'mpisu.
  • ogni latru veni pri arrubbari, non bisogna illudersi, chè il furbo viene per ingannare e così via via.
  • lu latru si nun è vistu arrobba, s'iddu è vistu dici ca joca: se se ne avvede me l'abbo, se non se ne avvede me la gabbo, il furbo e il tristo quando sono scoperti negano o coonestano.

Latru.

  • add. Aggiunto ch'esprime cattiva qualità: ladro, latro.
  • Detto d'occhio e simile, per vezzosa antifrasi, grazioso, bellissimo: ladro, quasi atto a rubare il cuore.

La vuci di Traina veni dû Wikisource Talianu e veni pubblicata sutta la licenza CC BY-SA 4.0.