Chiù dâ Palora

pruverbiu:

  • Cui mania, nun pinìa.

maniari

prisenti

maniu

manii

mania

maniamu

maniati

manìanu

mpirativu

--

mania

maniassi

maniamu

maniati

--

passatu

maniai

maniasti

maniau

maniamu

maniàstivu

maniaru

mpirfettu ndi.

maniava

maniavi

maniava

maniàvamu

maniàvavu

maniàvanu

mpirfettu cung.

maniassi

maniassi

maniassi

maniàssimu

maniàssivu

maniàssiru

futuru

manirò

manirai

manirà

maniremu

maniriti

manirannu

cundiziunali

manirìa

manirivi

manirìa

manirìamu

manirìavu

manirìanu

girunniu

maniannu

participiu

aviri maniatu

agg.:   maniatu


Traina (1868)

Maniari.

  • v. a. Trattare con le mani corpo che si può tramutar con mani: maneggiare. In senso generale: usare.
  • Palpeggiare con tutta la mano la parte di un oggetto: brancicare, ha senso men buono.
  • Regolare, dirigere, trattare cose immateriali: maneggiare.
  • Detto di frutta, o cose simili, che toccati perdonsi: mantruggiare.
  • Aver troppo per le mani, maltrattare: trassinare.
  • Ricevere danari: toccar danaro.
  • T. cacc. Il cercar la caccia che fa il cane fiutando e seguendo la traccia: braccare, rintracciare.
  • maniari la terra, muovere colla zappa la terra.
  • – lu vinu, travasarlo: tramutarlo.
  • – 'na vestia, ammaestrarla: maneggiar un cavallo.
  • lassarisi o farisi maniari, essere trattabile: esser agevole.
  • cu' manìa, nun pinìa: chi maneggia quel degli altri non va a letto senza cena. (Fr. manier: maneggiare). P. pass. maniatu: maneggiato.
  • Brancicato.
  • Mantruggiato.

La vuci di Traina veni dû Wikisource Talianu e veni pubblicata sutta la licenza CC BY-SA 4.0.