Chiù dâ Palora

pirciari  {verbu}

puisìa:

  • Comu percia la petra la stizzana,
    'ccussí lu cori to' sappi pirciari;
    non fu 'ntra 'n'ura, o un jornu, o 'na simana,
    e mancu senza chianciri e pinari.
    ("Vanna", Martoglio)

pirciari

prisenti

perciu

perci

percia

pirciamu

pirciati

pèrcianu

mpirativu

--

percia

pirciassi

pirciamu

pirciati

--

passatu

pirciai

pirciasti

pirciau

pirciamu

pirciàstivu

pirciaru

mpirfettu ndi.

pirciava

pirciavi

pirciava

pirciàvamu

pirciàvavu

pirciàvanu

mpirfettu cung.

pirciassi

pirciassi

pirciassi

pirciàssimu

pirciàssivu

pirciàssiru

futuru

pircirò

pircirai

pircirà

pirciremu

pirciriti

pircirannu

cundiziunali

pircirìa

pircirivi

pircirìa

pircirìamu

pircirìavu

pircirìanu

girunniu

pirciannu

participiu

aviri pirciatu

agg.:   pirciatu


Traina (1868)

Pirciari.

  • v. a. Forare, perforare.
  • Passar addentro nelle parti interiori: penetrare.
  • met. Conoscer addentro, indovinare, dar nel segno: imberciare.
  • pirciarisi la testa, figgersi in capo.
  • Prov. percia cu' voli, fuddassi cu si doli, buchi chi vuole, calchi chi si duole, per piantar vigna bisogna far buchi lunghi e pigiar attorno la terra (Fr. percer: forare).

La vuci di Traina veni dû Wikisource Talianu e veni pubblicata sutta la licenza CC BY-SA 4.0.