Chiù dâ Palora

sunari  {verbu}

puisìa:

  • Fici accapiri
    ca sapìa sunari
    e nto salottu
    (virdi u villutu e damascatu,
    pupi, spicchieri,
    bouquet di ciuri a tutti l'angulieri...)
    sunau e sunau
    e u cori cci allargau,
    a verra si scurdau
    ("C'era na vota...", Zagarella)

sunari

prisenti

sonu

soni

sona

sunamu

sunati

sònanu

mpirativu

--

sona

sunassi

sunamu

sunati

--

passatu

sunai

sunasti

sunau

sunamu

sunàstivu

sunaru

mpirfettu ndi.

sunava

sunavi

sunava

sunàvamu

sunàvavu

sunàvanu

mpirfettu cung.

sunassi

sunassi

sunassi

sunàssimu

sunàssivu

sunàssiru

futuru

sunirò

sunirai

sunirà

suniremu

suniriti

sunirannu

cundiziunali

sunirìa

sunirivi

sunirìa

sunirìamu

sunirìavu

sunirìanu

girunniu

sunannu

participiu

aviri sunatu

agg.:   sunatu


Traina (1868)

Sunari.

  • v. intr. Render suono: sonare.
  • Rimbombare: risonare, sonare.
  • ass. Sonar il campanello dell'uscio: sonare, p. e. è sonato, va ad aprire.
  • att. Fare render suono: sonare.
  • Per 'ncapizzari V.
  • Battere: crocchiare, sonare uno. Onde sunarili, dar le busse: chioccarli, cantar la solfa.
  • sunari l'ura, dicesi delle campane e degli oriuoli che accennano le ore per via di tocchi: sonar l'ore.
  • – la predica, – la missa, sonar la campana per avvisare che si fa la predica; – lu capitulu ecc.: sonar a predica, a messa, a capitolo.
  • – a martoriu, in maniera funebre: sonar a morto.
  • – a tocchi, quando si fan sonare le campane a tocchi staccati: sonar a martello.
  • faricci sunari ad unu li campani all'armi, modo prov., non secondarlo, non esaudirlo, lasciarlo dire a posta sua.
  • sunariccilla ad unu, calunniarlo, fargli del male: sonarla ad uno.
  • sona! esclamazione per esprimere il percuotere, il battere o il sopravvenire di cosa cattiva, o accenna ad altrui di colpire ecc.: verga! dagli! E delle volte vale: ecco!
  • sona sona! modo di esprimere il non voler dar retta: canta! crepa!
  • unni si tocca sona, modo prov. per esprimere che uno è istruito e capace a parlare di svariate materie.
  • sunari o nun sunari ad unu 'na cosa: garbare o non garbare, andare o non andar a versi.
  • sunaricci ad unu l'ura, p. e. mi sona l'ura, l'ora si avvicina, scocca, mi passa, nel fare tal cosa o per fare tal cosa: mi fa l'ora.
  • aviri tanti anni sunati, passati: aver tanti anni sonati. P. pass. sunatu: sonato.

La vuci di Traina veni dû Wikisource Talianu e veni pubblicata sutta la licenza CC BY-SA 4.0.