crìdiri {verbu}
puisìa:
- Ju criu a chiddu chi viu e sentu
e giudicu, quannu aiu lu senziu giustu,
chi la storia la nventanu li genti
chi portanu a cravatta e l'aneddi d'oru.
("Lu sceccu e Sanciu Panza", Cottone)
maravigghiari {verbu}
puisìa:
- Assira, pirò, mi maravigghiavi
quannu la ntisi diri puru a idda,
mentr'era assittata nta la gnuni
unni passa la jurnata:
"Nun c'è megghiu di st'ura".
Iu fici finta di nun la sintiri
e pinzava: "Avi raggiuni."
Picchì è bonu finiri la cummedia di sta vita,
quannu nun c'è piaciri.
("Nun c'è megghiu di st'ura", Cottone)
nicareddu {agg.}
puisìa:
- Quannu iu era nicaredda,
me matri mi dicìa cunvinta:
"Tu si' un diavulu fimmina".
Le me' frati eranu, pi idda,
tanti sfurcati comu a mia.
("Nun c'è megghiu di st'ura", Cottone)
storia {sust.}
puisìa:
- Ju nun criu a la storia scritta,
ch'è tutta na munzignarìa.
Li storici, appattati cû guvernu,
scrivinu chiddu chi piaci a li signuri,
e li picciotti senza spirienza
s'agghiuttinu ogni storia e si vantanu
chi la storia nzigna cosi granni,
e iddi ni sannu assai chiù di quannu
ascutavanu a li vecchi du paisi.
("Lu sceccu e Sanciu Panza", Cottone)