assicutari {verbu}
puisìa:
- Quannu lu cani è senza patruni,
e munnu munnu va, circannu pani,
malitrattatu è di li pirsuni
e assicutatu di l'autri cani.
("Lu cani", Provenzano)
caminari {verbu}
puisìa:
- Ed iu, ntra scrusciu e fumu,
mentri caminu,
ni sta città putenti,
viu la dibulizza, fragili, umana,
di li sò emarginati,
curcati 'nterra,
darrè li porti
tutti 'ncudduriati.
Parinu cani senza li patruna,
rugnusi e abbannunati.
("Caminu", Provenzano)
circari {verbu}
puisìa:
- Quannu di iornu va pi la so via,
l'acqua, lu suli, lu friddu, lu ventu,
ci fannu naturali cumpagnia.
Poi chi la notti scinni a passu lentu,
iddu si ferma e aspetta l'arba nova
pi partiri e circari soccu 'un trova.
("Lu vacabunnu", Provenzano)
cumannari {verbu}
puisìa:
- Ottucent'anni fa, Re Federicu
fu chiddu chi 'nSicilia cumannava.
Fu un Re Nurmannu, di li genti amicu,
saggizza e 'ntiligenza 'un ci mancava.
("Re Federicu e la lingua siciliana", Provenzano)
firita {sust.}
puisìa:
- Ma, la firita aperta,
lu turmentu fisicu,
lu straziu mentali,
chissi nun scumparinu.
Nun morinu.
Restanu vivi
e agonizzanti pi sempri!!!
("Li frecci di l'abusu", Provenzano)
freccia {sust.}
puisìa:
- Li frecci
chi sigritamenti
curpiscinu
lu bersagghiu invisibili
di la menti e lu corpu
di la vittima
di qualsiasi abusu,
cadinu
'nsemi a lu chiantu
e lu sugghiuzzu,
'nta l'abissu senza funnu
di lu tempu.
("Li frecci di l'abusu", Provenzano)
gràpiri {verbu}
puisìa:
- Krushoff dissi: "Caru amicu miu
chi grapiri la vucca nun voi chiù
lu voi sapiri d'unni stava iu?
Propriu d'unn'è, chi sì accamora tu!"
("Krushoff a lu cungressu", Provenzano)
prèscia {sust.}
puisìa:
- Caminu, nta li strati
di sta città putenti,
di sta città giganti,
di sta città affuddata
di machini e di genti
chi hannu prescia
e currinu chiù avanti.
("Caminu", Provenzano)
spìriri {verbu}
puisìa:
- Si qualchi Sicilianu 'un n'è sicuru,
cu sunnu e soccu scrissiru, 'un c'è scusa;
Mannati ad Arba Sicula li spisi,
vi li spiremu 'nsicilianu e 'nglisi.
("Re Federicu e la lingua siciliana", Provenzano)